de parca viata mea nu era destul de complicata...si eu eram cea careia ii placeau lucrurile simple...nu stiu cum reusesc sa nu am parte de ele...o iau de la inceput,cu teama,nu vreau sa cad,imi place,e altceva,nu stiu ce sa arat,daca sa ma deschid,nu pot acum...sunt undeva intre agonie si extaz,cu un ochi rad,iar cu celalalt plang...sunt singura care poate face lumina,dar nu am puterea,pur si simplu...nu stiu in ce parte s-o iau...si sufletul meu?sa-i spun ca ce a simtit nu mai exista?sa-l mint ca mai poate?de parca ai cum sa stergi pur si simplu...
sa ma trezesc din vis,sa stiu ca pentru mine a existat,exact ce mi-am dorit:sa pot sa fiu eu!da asta am simtit,cred ca asa pot traduce toti fluturii,dar ei nu traiesc mult...cred ca nu poti trai asta decat o data in viata,restul sunt doar comparatii,compromisuri,incercari,apropieri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu