nu stiu daca e bine,daca e normal sa vreau sa fac asta,dar o fac pentru mine...vreau sa traiesc impacata cu mine,cu gandul ca am facut totul...nu vreau sa traiesc cu povara asta,sa ma gandesc daca nu cumva tu erai pentru mine si nu am stiut noi cum sa continuam...poate aberez acum,dar simt ca ne leaga prea multe,eram copii,asta e adevarat...dar am fost si mai copii lasand totul sa treaca,actionand cu mandrie de fiecare data cand unul dintre noi incerca sa faca ceva...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu